Chipul din spatele cartii

Am cumparat cartea intamplator, am ales-o de pe un raft fara sa imi placa cel putin coperta sau titlul. Am citit-o tarziu din lipsa de altceva dar m-a impresionat de la prima pagina. Pe scurt un fost student vede din intamplare intr-o seara la Tv un interviu cu fostul lui profesor, acum bolnav de ALS si incepe sa-l viziteze in fiecare...marti bineinteles. Lucru ce ii schimba viata. Am citit-o si aproape de final m-am gandit sa vad si filmul. Google...marti cu Morrie...youtube...acolo unde am ramas surprinsa fiindu-mi teama sa deschid asa zisul trailer. Era chiar interviul vazut tot intamplator,ca si mine de personajul cartii. M-a cuprins un sentiment apasator si trist de...realitate si am simtit ca nu pot sa mai citesc pana la sfarsit. Nu stiu de ce nu m-am gandit ca e poveste reala. Poate ca e prea trista, poate pt ca Morrie era deja pe moarte inainte sa fie scrisa toata cartea,cu mult inainte sa o gasesc pe raft...Nu as fi vrut sa ii pun un chip batranului de care ma atasem atat de mult...Ce ramane clar este ca omul din spatele paginilor da o adevarata lectie de optimism, una puternica si reala nu regizata, contrafacuta. O recomand pt poveste, pt sfaturi, pt Morrie. Cartea nu e o capodopera autorul de altfel fiind jurnalist spotiv nu scriitor deci nu il judecati prea tare. http://video.google.com/videoplay?docid=3863455317235235085 Prima pagina Ultimul curs din viata batranului meu profesor s-a tinut o data pe saptamana, acasa la el, langa fereastra din biroul lui, de unde se vedea un hibiscus pitic cu flori roz. Cursul se tinea martea. Incepea dupa micul dejun. Tema era sensul vietii. Profesorul preda din experienta. Nu se dadeau note, dar se tineau examene orale in fiecare saptamana. Trebuia sa raspunzi la intrebari si ti se cerea sa pui tu insuti intrebari. Din cand in cand aveai parte si de un exercitiu “fizic”, adica trebuia sa il ajuti pe domn’ profesor sa-si sprijine capul mai comod pe perna sau sa-si puna ochelarii pe nas. Daca il sarutai la plecare, primeai o nota mai mare. Nu era nevoie de carti, desi se discuta de o multime de subiecte, inclusiv despre dragoste, munca, societate, familie, batranete, iertare si chiar si despre moarte. Ultimul curs a fost foarte scurt, doar cateva cuvinte. Festivitatea de absolvire a fost inmormantarea. Desi nu a avut loc nici un examen final, a trebuit redactata o lucrare lunga despre cele invatate. Ceea ce cititi acum este aceasta lucrare. La ultimul curs din viata batranului meu profesor a participat un singur student. Eu. “I’m on the last great journey here–and people want me to tell them what to pack" Don't let go too soon. But don't hang on too long