23 decembrie 2008

drusbA

...nu inteleg cum a avut 2008 tot 365 de zile, de cand sunt eu anul 3 de facultate, cum de am licenta cand abia am scapat de BAC, cum implinesc 22 de ani daca eu inca am 18... Asa ca declar anul 2009 anul absurditatilor. Si cum absurdul are si un nume propriu... Je vous offre...Eugen Ionescu!
Guturaiul
Cumnatul meu avea, pe linie paterna, un var primar, al carui unchi pe linie materna avea un socru, al carui bunic pe linie paterna se-n-surase in a doua casatorie cu o tanara bastinasa, al carui frate intalnise intr-una din calatoriile sale o fata de care se indragostise si cu care a avut un fiu, care s-a casatorit cu o farmacista curajoasa, care nu era altineva decat nepoata unui subofiter de marina din marina britanica si al carui tata adoptiv avea o matusa care vorbea curgator spaniola si care era, poate, una din nepoatele unu inginer, mort de tanar. Nepot, la randul lui al unui proprietar de vie din care se obtinea un vin modest, dar care avea un var de-al doilea, casnic, plutonier, al carui fiu se-nsurase cu o fata tanara foarte frumoasa, divortata, al carui prim sot era fiul unui patriot sincer care s-a priceput sa-si creasca una din fete in dorinta de-a face avere si care a reusit sa se marite cu un vanator, care-l cunoscuse pe Rothschild si al carui frate, dupe ce-si schimbase de mai multe ori meseria, s-a casatorit si a avut o fiica, al carui strabunic piripiu, purta niste ochelari pe care ii primise de la un var de-al lui, cumnatul unui portughez, fiu natural al unui morar, un pescar sarac, al carui frate de lapte luase de nevasta pe fiica unui fost medic de tara, el insusi frate de lapte cu fiul unui laptar, la randul lui fiul natural al unui alt medic de tara, insurat de trei ori la rand, a carui a treia sotie… Domnul Martin: am cunoscut-o pe aceasta a treia sotie daca nu ma insel. Manca pui de gaina intr-un viespar. Pompierul: nu era aceeasi. Dnl Martin: Sssst! Pompierul: Spuneam: …a carui a treia sotie era fiica celei mai bune moase din tinut si care, vaduva de timpuriu... Dnl Smith: Ca nevasta-mea. P: ...s-a remaritat cu un geamgiu plin de viata, care facuse fiicei unui sef de gara un copil care s-a priceput sa-si croiasca drum in viata.... Si care luase in casatorie o negustoreasa al carei tata fusese cresut in Canada de-o batranica care era nepoata unui duhovnic, a carui bunica facea uneori iarna, ca toata lumea, guturai. D: Ciudata poveste, aproape de necrezut. Dnl Martin: Cand prinzi guturai trebuie sa inghiti panglici. Dnl Smith: E o precautie inutila dar absolut necesara. Dna Smith: O da Capitane ia-o de la capat!toti va rugam!

18 decembrie 2008

ho ho ho! -->hi hi hi--> LOL

Ultima, recunosc, mi se pare foarte trista. Dar oare ei ar vrea sa aiba picioare? nu m-am gandit niciodata sa le fac... Dar unde s-ar duce?

13 decembrie 2008

oh well

"Oh well I don't mind,
if you don't mind'
Cause I don't shine if you don't shine Before you go, can you read my mind?"

4 decembrie 2008

now what?

ESTRAGON: (sadly). You see, you piss better when I'm not there. VLADIMIR: I missed you . . . and at the same time I was happy. Isn't that a strange thing? ESTRAGON: (shocked). Happy? VLADIMIR: Perhaps it's not quite the right word. ESTRAGON: And now? VLADIMIR: Now? . . . (Joyous.) There you are again . . . (Indifferent.) There we are again. . . (Gloomy.) There I am again. ESTRAGON: You see, you feel worse when I'm with you. I feel better alone too. VLADIMIR: (vexed). Then why do you always come crawling back? ESTRAGON: I don't know. You must be happy too, deep down, if you only knew it. ESTRAGON: Happy about what? VLADIMIR: To be back with me again. ESTRAGON: Would you say so? VLADIMIR: Say you are, even if it's not true. ESTRAGON: What am I to say? VLADIMIR: Say, I am happy. ESTRAGON: I am happy. VLADIMIR: So am I. ESTRAGON: So am I. VLADIMIR: We are happy. ESTRAGON: We are happy. (Silence.) What do we do now, now that we are happy?

No, it's not worthwhile now.

VLADIMIR: Wait! VLADIMIR: I'm cold! ESTRAGON: Wait! (He moves away from Vladimir.) I sometimes wonder if we wouldn't have been better off alone, each one for himself. (He crosses the stage and sits down on the mound.) We weren't made for the same road.
VLADIMIR: (without anger). It's not certain.
ESTRAGON: No, nothing is certain. Vladimir slowly crosses the stage and sits down beside Estragon
VLADIMIR: We can still part, if you think it would be better.
ESTRAGON: It's not worthwhile now. Silence.
VLADIMIR: No, it's not worthwhile now. Silence.
ESTRAGON: Well, shall we go?
VLADIMIR: Yes, let's go. They do not move.

26 noiembrie 2008

1 an

1 an...Dar sa stai tu linistita ca de azi te port mereu cu mine. Mi-am scris numele tau pe piele, asa adanc sa nu se ia nici nu sare de lamaie cum imi frecai matale mainile sa se curete de nuci... Si esti micul meu Neghinita, ascuns acolo dupa ureche sa-mi soptesti cate ceva cand mi-e dor. Te simt mai aproape acum. Pot sa te las sa te odihnesti linistita.

21 noiembrie 2008

Kübler-Ross model: The 5 Stages of Grief

Denial "Poate daca refuz sa cred...nu se intampla" Anger De curand ma analizam- e un obicei prost pe care l-am capatat si il tot repet inainte sa adorm- si mi-am dat seama ca am atatia nervi, atata furie, atata ura aproape adunate inauntru... Da,intr-adevar in mare parte se leaga tot de femeia asta absolut minunata de care tot vorbesc aici. De ce nu pot sa o mai vad? De ce nu m-a anuntat nimeni? De ce nu am simtit ca e ultima oara cand o ating? De ce si cum fac sa vorbesc cu ea? Si aici incepe furia. Doamne mi-e dor de ea si am atata nevoie! Deja nu mai e amuzant. Intelegi?! Ok, am inteles ideea, apreciaza oamenii cat sunt langa tine, viata e trecatoare, corpul uman e perisabil, respecta batranii, cedeaza-le locul in tramvai si toate astea dar gata! Da-mi-o inapoi! Bargaining Am abia 21 de ani, inca invat si mi-am dat seama: o s-o vizitez mai des, o s-o ascult mai mult, o sa-i cumpar rame pt ochelarii cu elastic dar te rog! Fie-ti mila si da-mi-o inapoi! Vreau sa o mai aud putin te rog… inca mai am atata nevoie de ea… si am pierdut atat de mult… Depression mai e atat de putin si nu o sa mai pot sa ma gandesc, sa ma alin si sa ma simt aproape spunand : "anul trceut pe vremea asta ea...." De acum totul va fi " de la moartea ei"... Inca mai sunt zile"curate" in care sa ma refugiez...anul trecut pe 21.11 inca se plimba pe batatura, inca mai facea gogosi cu mainile ei zbarcite si eu inca mai aveam puterea sa o vad. De acum din ce in ce mai mult o sa ne desparta un taram, o lume, o stare fizica. Eu sunt vie. Peste cateva zile totul devine...definitiv. Inca mai exista un 21.11 in care nu stiam ce o sa se intample. Cele dinainte nu se pun, parca nici nu mai stiu ca odata ma despartea atat de mult de momentul definitiv.. Acceptance E ciudat ca nu m-am mai gandit la ea de atat timp… oare asta a fost? Gata? Asa se incheie viata unui om? Atat de repede? La mai putin de un an dupa ce ai murit? Daca eu…pe care m-a crescut incep sa…o uit (desi inghit dureros in sec cand spun asta ) atunci oamenii chiar nu au puterea sa invinga moartea prin nimic. Nici macar prin dragoste, nici amintiri, nici printr-o viata. Pentru ca noi ne definim absolut printr-o unica insusire. Suntem muritori. Si…e un derivat de la acel cuvant prea greu de invins.Moarte. Realul incontestabil

17 noiembrie 2008

20 noiembrie...ziua internationala a zmeelor

Ea m-a educat, m-a schimbat, mi-a scos banalitatea din sange. Nu cu rabdare si lectii meticulos gandite ci...pur si simplu. Si la sfarsit s-a mirat cu toata onestitatea ce om frumos sunt. De ce spun onestitatea? Pentru ca a cautat direct in suflet si nu a vazut ca eram imbracata in frimituri de EA. Si poate chiar nu stie cum am luat frumosul din fiecare gest al ei si mi l-am atribuit, adaptandu-l stangaci, mie. Stiu ca am fost de multe ori la un pas sa ma dau de gol cand inca era prea devreme sa ridic cortina peste un hibrid. Stiu pt ca in calicia mea nu m-am mai multumit cu micul coltisor de umbra anonim din care o priveam si am pasit in stralucirea puternica din jurul-i aspirand la un rol in lumea ei. Si am avut noroc. Dat fiind inceputul in care ne aflam amandoua erau cateva locuri disponibile. Si asa am intrat eu cu hanoracul meu ponosit , pe fundalul unor oribil mutilate note de pian in procesul meu de metamorfozare. Si nu e adevarat ca orice persoana isi lasa amprenta asupra personalitatii tale. Ci numai cateva , foarte putine si nu obligatoriu care au ceva deosebit de lasat. Am stat 3 ani cu aceeasi persoana in banca si ce?ma vezi pe mine crescandu-mi strungareata? Doar ea e altfel si abia astept sa treaca si astea 3 zile. Cu cat creste ea mai mult cu atat sunt si eu (mai) completa.

24 octombrie 2008

INdRagOstIrE

Mie imi era egal, ma uitam la fata aceea, mi se luminasera ochii de fericire, o iubeam nebuneste si ii spuneam in gand: "vai, ce te mai iubesc!".Domnul Sima ne-a turnat ceaiul cu gust de izma si miros dulceag, in fine, n-am sa-l descriu, am sa spun doar ca noi ne-am asezat pe scaune iar tanarul acela cu sani ca de femeie,s-a asezat peste omul mort sau peste papusa de ceara lungita acolo, parea ca nu-l vede. Draga mea", i-am spus eu atunci, incet, fetei aceleia, "fiindca nu stiu cum te cheama am sa te numesc Zenobia si trebuie sa stii ca te iubesc neinchipuit de mult; uite, chiar azi-noapte am visat ca un prieten, un fost coleg de scoala, nu mai stiu, mi-a daruit o haina brodata, trebuia sa asist la nunta lui; ei bine, mireasa, care iti seamana leit, ma iubea neinchipuit de mult, imi spunea mereu asta, in ciuda atitudinii mele rezervate; mie, marturisesc, imi facea placere, desi respingeam cu hotarare pornirile ei pasionale; de altfel, cu cateva nopti inainte, in imprejurari aproape similare (cu exceptia ceremoniei nuptiale) o alta fata, nu o mireasa ci una despre care se stia precis ca e mormona, te rog sa nu scapi amanuntul acesta, ma iubea si ea neinchipuit de mult si eu ma simteam nespus de bine, ca in picatura aceea de apa; eram fericit in pelicula ei de dragoste, iti spun drept si te iubesc neinchipuit de mult, as zice, si asa mai departe; starea aceasta de dragoste, pentru tine, totala si cotropitoare, rezuma intreaga mea existenta de pana acum, nu stiu daca ma intelegi; iar daca ma iubesti si tu neinchipuit de mult, dupa cum s-ar parea, poti sa faci abstractie de persoana mea fizica atat de incorect imbracata, n-are importanta, nu stiu deca ma intelegi si te rog sa ierti discursul meu de cretin, voiam sa-ti spun, si asa mai departe..." "E sigur ca te iubesc", mi-a raspuns ea incet "de altfel, trebuie sa stii ca, facand abstractie de circumstanta, te iubesc neinchipuit de mult, in calitate de mireasa a fostului tau coleg de scoala, desi nu sunt mormona, dar asta nu conteaza, si asa mai departe..." "Constantinescule", a spus atunci cu glas tare Iason "ce tot mormaiti voi acolo, ce tot te uiti la nenorocita asta? E o scarba, am gasit-o in mlastina, aproape lesinata, pe cand veneam incoace, i-am tras atunci si cateva suturi, ca sa ma tina minte, as fi lasat-o acolo, sa crape in apa, pe trestii, dar a luat-o Petru, de mila" (asadar celalalt, mult mai tanar, aproape un copil, se numea Petru) "si a adus-o incoace". "N-am luat-o de mila" a spus Petru "ci pentru ca o iubesc neinchipuit de mult, desi nici macar nu stiu cum o cheama."
"O cheama Zenobia, daca vrei sa stii", am spus eu, "si e neinchipuit de frumoasa, asa cum o vezi si aproape lesinata, cum ati adus-o voi pe cand veneati din mlastini, incoace; eu o cunosc mai demult dinainte de casatoria fostului meu coleg de scoala, si asa mai departe..." "N-are decat s-o cheme cum vrea", a spus Petru, "poate s-o cheme si Zenobia, daca asa vrea ea; eu o iubesc neinchipuit de mult de la prima vedere si putin imi pasa de numele si de casatoriile ei."

1 octombrie 2008

Edith Piaf - La Vie En Rose

today it happened . ?

Azi m-a sunat o veche prietena. Prietenia e veche, persoana pare noua. Pe h. o stiti din alte povestiri. Sau mai bine ca nu. Oricum asta e altfel de poveste. Mi-a multumit pentru cadou si a propus sa ne intalnim. De fapt eu am rugat-o dar e mai frumos sa tin minte asa. Am acceptat poate in mod automat si pe urma au inceput. Emotii, temeri,ganduri ciudate, indoieli. Reactii-nepotrivite sa zicem-situatiei "cu ce ma imbrac, cum sa-mi fac parul, oare sa iau ceva" ? Eram parca in fata intrviului final. Si pana acum le picasem pe toate din-nainte. In metrou ma gandeam daca mai nimeresc usa. Spuneam tampenii, nu a trecut atat de mult timp. Si totusi am urcat cu un etaj mai sus. Poate e vina liftului. Nu ma mai cunoaste. A fost o discutie normala care daca era ascultata cu atentie distanta dintre noi nu era de luni ci de zile. M-am surprins la un momendat aranjandu-mi pozitia, controlandu-mi cuvintele, fiind fastacita de-a dreptul si dornica sa... fiu acceptata. M-am certat putin in gand, am mai vb de mare, telefoane, noutati, muzica,tigari si am simtit ca trebuie sa plec. Mi se rastalmaceau gandurile si se incapatanau sa ma dea de gol "Doamne mi-a fost atat de dor de tine, de cana cu fata, de mirosul casei, de scaunul asta, de scrumierele tale urate si draperiile portocalii..." Inca nu sunt pregatita sa imi vand atat de mult sentimentele cand inca suntem in negocieri. Si un : "poate ne vedem saptamana viitoare" nu ofera nicio garantie, doar stiu prea bine. Inca nu pot sa urlu, sa plang, sa o invinovatesc si sa o implor sa mi se dea inapoi pentru ca ne leaga prea multe. Inca trebuie sa ma duc cuminte acasa si sa astept acel "poate te sun eu". Si cine stie... poate totul revine la normal. Dar cum intra toate reprosurile si lucrurile pe care inca nu reusesc sa mi le explic in "normal"?

29 septembrie 2008

Vasili Kandinski

M-am reindragostit de Kandinski. Pentru ca omul asta e genial prin culoare, energie, lumina,cercuri, forme. Parca ma trage in tablourile lui si ma face sa le numesc "lume". Lumea mea pt cele cateva minute in care nu-mi pot invata retina sa se adapteze griului in care sunt de fapt cand ii privesc lucrarile. Ce sa mai! Omul asta ma domina. Si daca te uiti f atent la te lasi infrant de emotia indusa si iti dai seama ca punctul ala mic esti chiar tu si faci parte din lumea aia asezata in fata ta. Incearca

25 septembrie 2008

16 pasi spre o restanta...pe care o ai deja

1 aduni toate materialele necesare: xeroxuri-indescifrabile in general- luate de la colega aia pe care nu tii minte exact cum o cheama dar stii ca se duce tot timpu la cursu’ asta.
2 nu gasesti cartea profei… trebuie sa fie pe undeva. Stii precis ca ai cerut bani sa o cumperi- stii pt ca a fost si f scumpa deci sigur e in teancul ala mare.
3 gasesti primul tau curs…. ah da… pe vremea aia te simteai mare si important si inca nu-ti venea sa crezi ca tu ai intrat la facultate si altii inca dau Bacul…
4 iti aduci aminte ca ai primt banii pe carte dar… da ai sacrificat LRC-ul pe berile din Argentin…. eh oricum era o carte plictistoare si sigur nu-ti da din ea!
5 iti aduci aminte de prima ta restanta… pe vremea cand inca mai credeai ca treci degeaba prin facultate daca nu prinzi o sesiune de toamna…. desigur toate lumea uita sa-ti spuna ca dupa ea nu trebuie sa urmeze inca 5, lectia se invata de la prima. 6 te duci in dormitor… o sa citesti cartea pe net
7 welcome to hi5 log in
8 inchizi wirelessul … esti mai mai putin distrasa fara net, te limitezi la winamp
9 It’s a wonderful night You've gotta take it from me It’s a wonderful… ah ce frumos era in vama… ai bea o caipiroska ( e oribila dar iti place cum suna), dansezi un pic prin camera, iti inchipui, schimbi covorul pe niste nisip si s-a dus cheful de invatat. Te mai uiti prin niste poze, iti dai seama ce bine aratai in cosumul ala albastru, te gandesti s-o postezi… n-ai net. Ce s-o fi intamplat? nenorocitii astia de la rds. Te trezesti la realitate, cursurile se uita amenintator la tine, ceasul ticaie mai obsedant ca niciodata… s-a dus marea
10 te asezi in pat, e mai bine asa
11 primul paragraf… ti se face foame
12 …speli vasele… te invarti dupa ceva dulce… eventual iti prepari singur ( mai amana cu 30 de min invatatul) … te joci cu pisica, citesti un ziar vechi gasit pe balcon… iti faci curat in haine… pui masina de spalat… redecorezi… sapi in gradina.
13 iti reiei locul printre foile tale, iti indepartezi orice alt gand, iti iei cea mai concentrata figura si citesti…. oh nu! ce unghii de cacat am, cum ma duc eu asa maine la facultate? stiam eu ca nu trebuia sa spal vasele-alea proaste.
14 rosu sau french? french ca dureaza mai mult( subconstientul tau decide) … fumezi o tigara pana se usuca, iti strici una in drum spre dormitor, esti tentata sa te intorci, te gandesti ca e tarziu…
15 “Alexandru Graur propune 6 criterii de impartire a vocabularului….” ... uite cat e ceasu’ si eu nu am invatat nimic. Dar m-am distrat azi… de mult n-am mai avut o zi atat de agitata.
16 Ce-ar fi s-o postez?

22 septembrie 2008

Lamb - Gabriel

poate daca refuz sa cred...nu se intampla

Eu nu sunt mai ciudata noaptea. Atunci mi-e mai dor de ea, asta am invatat si inteles din a doua noapte de cand...a plecat. Dar nu vad asta ca un lucru rau. Imi place ca mi-e dor de ea. Insemna ca o am in suflet oricat de departe ar fi. Acum a intrecut masura si nu se mai intorce dar nu sunt atat de trista. O plang si ii simt lipsa dar isi dorea sa se duca acolo. Avea nevoie. Ea nu putea sa stea singura. Ii era deja prea greu. Am un filmulet in care spune cat ii era de greu. Dar mamaie...de ce nu ai venit la mine si a trebuit sa te duci pana acolo sus?
Din egoism as fi vrut sa nu moara niciodata.
Mi-e greu sa cred ca nu o sa-ti mai vad niciodata chipul. E cea mai frumoasa amintire a mea, esti tu frumoasa batranico. Si mainile... Doamne cat de zbarcite si dragute erau mainile tale. Cu degetul ala ciudat... lasa, cand mi-e prea dor o rog pe C. sa mi-l arate, doar e mostenire :)
"eh mamaie...dac-oi mai trai pan' la anu' " Asta spuneai tot timpul si ma suparam de fiecare data. Uite ca n-ai mai trait... inca nu pot sa cred. Si am fost sambata la matale... e totul neschimbat...
Doar incuietorile la usi si lacatul mare de pe poarta nu-si gaseau locul in amintirile mele...

17 septembrie 2008

12 septembrie 2008

Cat Power - The Greatest

11 septembrie 2008

hm.

"Ciudat lucru. Cuvantul NIMIC este cu mult mai lung decat cuvantul OM. Si totusi cuvantul OM nu este decat o firma- firma unui magazin de lux in in interiorul caruia insa, de cele mai multe ori se gaseste cu totul altceva decat ce este scris afara"

8 septembrie 2008

"Un om tragea sa moara sa moara pur si simplu. Cum moare un arbore sau o statuie neobservat de nimeni. Si nu se apara nu-i era frica de moarte ….ci doar zambea pe cand tragea sa moara putin nelinistit de ce o sa se spuna si pe neasteptate,oarecum jenat pentru deranjul pe care avea sa-l faca, incerca sa sape cu calcaiul o mica groapa dar, cum nu putea,ramase neclintit cu o scuza cicatrizata pe obraz"
(poet flamand)
....va rog a nu se citi infometat

7 septembrie 2008

prea multe ganduri si lipsesti tu

De cand vreau sa vorbesc cu tine si nu reusesc… parca nu imi gasesc de fapt cuvintele… cel mai greu e cand nu ai cuvinte si prea multe ganduri… Doare. Nu pot pentru ca vreau sa imi raspunzi… S-a intamplat lucrul de care mi-a fost frica ani de zile… Mai stii de cate ori ne aratai hainele "de moarte"? Cat ma intristam… Si acum te-am vazut in ele… nu te-am recunoscut mamaie… de asta nu am putut sa plang atat de mult atunci… Iarta-ma… Ti-am promis de atatea ori ”o sa ma plangeti mamaie cand n-oi mai fi?” Imi plange sufletul in fiecare zi femeie frumoasa… Si iti multumesc ca nu aveai vata in nas… Poate acum razi dar de asta imi era cel mai frica atunci cand mergeam “la mort” cand eram mai mica. Nu o sa te uit cat o sa traiesc eu… Si eu am de gand sa traiesc mult sa am si eu nepoti carora sa le citesc ziare vechi de cateva luni,sa le fac scovergi si cozonac la cuptorul mare… Daca reusesc sa scriu aici ce simt o sa ingrop biletul asta acolo langa tine… nu atat de jos… M-am uitat cand te-au ingropat… Mi-am luat banutul meu de frica si m-am uitat. Pt ca nu am crezut ca pleci… Nu am crezut vreodata ca mai pleci…

"To live is like love, all reason is against it, and all healthy instinct for it."

Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses. You build up a whole armor, for years, so nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life... You give them a piece of you. They didn't ask for it. They did something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like 'maybe we should be just friends' or 'how very perceptive' turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It's a soul-hurt, a body-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. Nothing should be able to do that. Especially not love. I hate love (Sandman)

permisiunea de-a-mi apartine

“nu sunt geloasa, imi spune, te-am vazut cu D.. Si totusi nu te parasesc. Marturisirea ei imi da de gandit. Stie ca D. e o pustoaica de 18 carate. Si, versata adauga: Nu vreau s-o fac pe D. mai pretioasa decat este. Vorbe intelepte, spuse parca-ntr-o doara, talcul lor ascuns ma atinge; Observ cum treptat chipul frumoasei D. paleste,se stinge… As fi vrut s-o intalnesc pe-ascuns; nu-i mai dau intalnire. Fara gelozia ei,interesul pentru D. scade, se spulbera… Vine si iarna…”

6 septembrie 2008

introduction is so 5 minutes ago :))

Cel mai mare defect? picioarele...nu sanii! cateodata mainile. Parul! nu, parul imi place. Asta daca nu il tund singura. Soldurile- nu ca e cliseu. Nasul ..dar e ca a lui tata si pe tata il iubesc. Family enheritance. Poate numai degetele de la picioare. Sunt aranjate ciudat. unghiile? da dar french sunt dragute. Unghiile mele rosii? dar oricum le sterg a 2-a zi. Unghiile mele cand nu am acetona. Da-deci clar faptul k nu sunt punctuala!