Denial
"Poate daca refuz sa cred...nu se intampla"
Anger
De curand ma analizam- e un obicei prost pe care l-am capatat si il tot repet inainte sa adorm- si mi-am dat seama ca am atatia nervi, atata furie, atata ura aproape adunate inauntru... Da,intr-adevar in mare parte se leaga tot de femeia asta absolut minunata de care tot vorbesc aici.
De ce nu pot sa o mai vad? De ce nu m-a anuntat nimeni? De ce nu am simtit ca e ultima oara cand o ating? De ce si cum fac sa vorbesc cu ea? Si aici incepe furia. Doamne mi-e dor de ea si am atata nevoie! Deja nu mai e amuzant. Intelegi?! Ok, am inteles ideea, apreciaza oamenii cat sunt langa tine, viata e trecatoare, corpul uman e perisabil, respecta batranii, cedeaza-le locul in tramvai si toate astea dar gata! Da-mi-o inapoi!
Bargaining
Am abia 21 de ani, inca invat si mi-am dat seama: o s-o vizitez mai des, o s-o ascult mai mult, o sa-i cumpar rame pt ochelarii cu elastic dar te rog! Fie-ti mila si da-mi-o inapoi! Vreau sa o mai aud putin te rog… inca mai am atata nevoie de ea… si am pierdut atat de mult…
Depression
mai e atat de putin si nu o sa mai pot sa ma gandesc, sa ma alin si sa ma simt aproape spunand : "anul trceut pe vremea asta ea...." De acum totul va fi " de la moartea ei"... Inca mai sunt zile"curate" in care sa ma refugiez...anul trecut pe 21.11 inca se plimba pe batatura, inca mai facea gogosi cu mainile ei zbarcite si eu inca mai aveam puterea sa o vad. De acum din ce in ce mai mult o sa ne desparta un taram, o lume, o stare fizica. Eu sunt vie. Peste cateva zile totul devine...definitiv. Inca mai exista un 21.11 in care nu stiam ce o sa se intample. Cele dinainte nu se pun, parca nici nu mai stiu ca odata ma despartea atat de mult de momentul definitiv..
Acceptance
E ciudat ca nu m-am mai gandit la ea de atat timp… oare asta a fost? Gata? Asa se incheie viata unui om? Atat de repede? La mai putin de un an dupa ce ai murit? Daca eu…pe care m-a crescut incep sa…o uit (desi inghit dureros in sec cand spun asta ) atunci oamenii chiar nu au puterea sa invinga moartea prin nimic. Nici macar prin dragoste, nici amintiri, nici printr-o viata. Pentru ca noi ne definim absolut printr-o unica insusire. Suntem muritori. Si…e un derivat de la acel cuvant prea greu de invins.Moarte. Realul incontestabil
2 comentarii:
de fapt am mintit si sunt abia la a 3-a etapa numai ca tot mai adun si caut argumente cu care sa IL mituiesc sa se indure...
nu se indura.... iti spun eu. dar stii care e chestia? oamenii isi plang mortii mai mult dintr-un egoism nativ... pentru ca lor, celor plecati, le e bine, noua nu ne e bine. de fapt, ne plangem pe noi. si totusi... ne e asa de dor de ei...
Trimiteți un comentariu