1 an

1 an...Dar sa stai tu linistita ca de azi te port mereu cu mine. Mi-am scris numele tau pe piele, asa adanc sa nu se ia nici nu sare de lamaie cum imi frecai matale mainile sa se curete de nuci... Si esti micul meu Neghinita, ascuns acolo dupa ureche sa-mi soptesti cate ceva cand mi-e dor. Te simt mai aproape acum. Pot sa te las sa te odihnesti linistita.

Kübler-Ross model: The 5 Stages of Grief

Denial "Poate daca refuz sa cred...nu se intampla" Anger De curand ma analizam- e un obicei prost pe care l-am capatat si il tot repet inainte sa adorm- si mi-am dat seama ca am atatia nervi, atata furie, atata ura aproape adunate inauntru... Da,intr-adevar in mare parte se leaga tot de femeia asta absolut minunata de care tot vorbesc aici. De ce nu pot sa o mai vad? De ce nu m-a anuntat nimeni? De ce nu am simtit ca e ultima oara cand o ating? De ce si cum fac sa vorbesc cu ea? Si aici incepe furia. Doamne mi-e dor de ea si am atata nevoie! Deja nu mai e amuzant. Intelegi?! Ok, am inteles ideea, apreciaza oamenii cat sunt langa tine, viata e trecatoare, corpul uman e perisabil, respecta batranii, cedeaza-le locul in tramvai si toate astea dar gata! Da-mi-o inapoi! Bargaining Am abia 21 de ani, inca invat si mi-am dat seama: o s-o vizitez mai des, o s-o ascult mai mult, o sa-i cumpar rame pt ochelarii cu elastic dar te rog! Fie-ti mila si da-mi-o inapoi! Vreau sa o mai aud putin te rog… inca mai am atata nevoie de ea… si am pierdut atat de mult… Depression mai e atat de putin si nu o sa mai pot sa ma gandesc, sa ma alin si sa ma simt aproape spunand : "anul trceut pe vremea asta ea...." De acum totul va fi " de la moartea ei"... Inca mai sunt zile"curate" in care sa ma refugiez...anul trecut pe 21.11 inca se plimba pe batatura, inca mai facea gogosi cu mainile ei zbarcite si eu inca mai aveam puterea sa o vad. De acum din ce in ce mai mult o sa ne desparta un taram, o lume, o stare fizica. Eu sunt vie. Peste cateva zile totul devine...definitiv. Inca mai exista un 21.11 in care nu stiam ce o sa se intample. Cele dinainte nu se pun, parca nici nu mai stiu ca odata ma despartea atat de mult de momentul definitiv.. Acceptance E ciudat ca nu m-am mai gandit la ea de atat timp… oare asta a fost? Gata? Asa se incheie viata unui om? Atat de repede? La mai putin de un an dupa ce ai murit? Daca eu…pe care m-a crescut incep sa…o uit (desi inghit dureros in sec cand spun asta ) atunci oamenii chiar nu au puterea sa invinga moartea prin nimic. Nici macar prin dragoste, nici amintiri, nici printr-o viata. Pentru ca noi ne definim absolut printr-o unica insusire. Suntem muritori. Si…e un derivat de la acel cuvant prea greu de invins.Moarte. Realul incontestabil

20 noiembrie...ziua internationala a zmeelor

Ea m-a educat, m-a schimbat, mi-a scos banalitatea din sange. Nu cu rabdare si lectii meticulos gandite ci...pur si simplu. Si la sfarsit s-a mirat cu toata onestitatea ce om frumos sunt. De ce spun onestitatea? Pentru ca a cautat direct in suflet si nu a vazut ca eram imbracata in frimituri de EA. Si poate chiar nu stie cum am luat frumosul din fiecare gest al ei si mi l-am atribuit, adaptandu-l stangaci, mie. Stiu ca am fost de multe ori la un pas sa ma dau de gol cand inca era prea devreme sa ridic cortina peste un hibrid. Stiu pt ca in calicia mea nu m-am mai multumit cu micul coltisor de umbra anonim din care o priveam si am pasit in stralucirea puternica din jurul-i aspirand la un rol in lumea ei. Si am avut noroc. Dat fiind inceputul in care ne aflam amandoua erau cateva locuri disponibile. Si asa am intrat eu cu hanoracul meu ponosit , pe fundalul unor oribil mutilate note de pian in procesul meu de metamorfozare. Si nu e adevarat ca orice persoana isi lasa amprenta asupra personalitatii tale. Ci numai cateva , foarte putine si nu obligatoriu care au ceva deosebit de lasat. Am stat 3 ani cu aceeasi persoana in banca si ce?ma vezi pe mine crescandu-mi strungareata? Doar ea e altfel si abia astept sa treaca si astea 3 zile. Cu cat creste ea mai mult cu atat sunt si eu (mai) completa.