poate daca refuz sa cred...nu se intampla

Eu nu sunt mai ciudata noaptea. Atunci mi-e mai dor de ea, asta am invatat si inteles din a doua noapte de cand...a plecat. Dar nu vad asta ca un lucru rau. Imi place ca mi-e dor de ea. Insemna ca o am in suflet oricat de departe ar fi. Acum a intrecut masura si nu se mai intorce dar nu sunt atat de trista. O plang si ii simt lipsa dar isi dorea sa se duca acolo. Avea nevoie. Ea nu putea sa stea singura. Ii era deja prea greu. Am un filmulet in care spune cat ii era de greu. Dar mamaie...de ce nu ai venit la mine si a trebuit sa te duci pana acolo sus?

Din egoism as fi vrut sa nu moara niciodata.

Mi-e greu sa cred ca nu o sa-ti mai vad niciodata chipul. E cea mai frumoasa amintire a mea, esti tu frumoasa batranico. Si mainile... Doamne cat de zbarcite si dragute erau mainile tale. Cu degetul ala ciudat... lasa, cand mi-e prea dor o rog pe C. sa mi-l arate, doar e mostenire :)

"eh mamaie...dac-oi mai trai pan' la anu' " Asta spuneai tot timpul si ma suparam de fiecare data. Uite ca n-ai mai trait... inca nu pot sa cred. Si am fost sambata la matale... e totul neschimbat...

Doar incuietorile la usi si lacatul mare de pe poarta nu-si gaseau locul in amintirile mele...