7 septembrie 2008

prea multe ganduri si lipsesti tu

De cand vreau sa vorbesc cu tine si nu reusesc… parca nu imi gasesc de fapt cuvintele… cel mai greu e cand nu ai cuvinte si prea multe ganduri… Doare. Nu pot pentru ca vreau sa imi raspunzi… S-a intamplat lucrul de care mi-a fost frica ani de zile… Mai stii de cate ori ne aratai hainele "de moarte"? Cat ma intristam… Si acum te-am vazut in ele… nu te-am recunoscut mamaie… de asta nu am putut sa plang atat de mult atunci… Iarta-ma… Ti-am promis de atatea ori ”o sa ma plangeti mamaie cand n-oi mai fi?” Imi plange sufletul in fiecare zi femeie frumoasa… Si iti multumesc ca nu aveai vata in nas… Poate acum razi dar de asta imi era cel mai frica atunci cand mergeam “la mort” cand eram mai mica. Nu o sa te uit cat o sa traiesc eu… Si eu am de gand sa traiesc mult sa am si eu nepoti carora sa le citesc ziare vechi de cateva luni,sa le fac scovergi si cozonac la cuptorul mare… Daca reusesc sa scriu aici ce simt o sa ingrop biletul asta acolo langa tine… nu atat de jos… M-am uitat cand te-au ingropat… Mi-am luat banutul meu de frica si m-am uitat. Pt ca nu am crezut ca pleci… Nu am crezut vreodata ca mai pleci…

Niciun comentariu: